Premisele noastre

Deşi suntem creaţi după chipul unui Dumnezeu perfect, neascultarea primei familii ne-a afectat radical întreaga noastră fiinţă, capacitatea noastră de percepere, de relaţionare şi de devotare. În capitolul Premise al Manualului bisericii tratăm defectele noastre de percepție şi de devoţiune, adică de ochi şi de inimă.

Pentru corectarea vederii este esenţial mai întâi să ne dăm seama că avem probleme cu vederea şi apoi să consultăm un oftalmolog. În Matei 6:22-23 Domnul Isus accentuează importanţa vederii, a sursei de acumulare a adevărului şi valorilor cât şi pericolul defectelor de vedere.

În procesul căutării siguranței epistemologice maxime, sau al ajustării lentilelor prin care privim realitatea, pornim de la trei premise esenţiale

• Dumnezeu Creatorul Universului şi al fiinţei umane co-există din veşnicie ca spirit infinit şi perfect în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

• Dumnezeu vorbeşte ca să fie înţeles, iar originalul Vechiului şi Noului Testament sunt înregistrarea scrisă fără greşeală a discursului lui Dumnezeu în spaţiu şi timp.

• Dumnezeu nu se contrazice. Din moment ce „tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu“, nu există nici o contradicţie între adevărurile şi valorile acumulate prin intermediul celor trei surse.

Revelaţia Specială

Noi credem că întreaga Scriptură, atât Vechiul cât şi Noul Testament sunt inspirate de Dumnezeu, fiind autoritatea finală în materie de credinţă şi evlavie (morală).

Singura sursă sau autoritate infailibilă privind acumularea de cunoştinţe valide: adevăruri, valori, principii privind credinţa şi morala este deci Biblia sau Cuvântul lui Dumnezeu.

Problema este însă că în studiul Scripturii nu avem nici certitudinea și nici garanția interpretării infailibile a Scripturii. Ca urmare, pentru îndepărtarea limitărilor asociate cu înțelegerea corectă a Scripturii avem nevoiereală de lentile corectoare.

Revelaţia Generală

Deoarece, conform Scripturii, Dumnezeu este Creatorul Universului, Dumnezeu şi-a lăsat amprenta Sa unică asupra creaţiei Sale. Universul este ca urmare un fel de colecţie de cărţi ‘fără cuvinte’ ‘scrise’ de Dumnezeu. Deoarece omul este creat după chipul lui Dumnezeu, ca fiinţă raţională inteligentă, omul poate, prin studiul Creaţiei lui Dumnezeu acumula cunoştiinţe valide atât despre Dumnezeu cât şi despre Universul creat de El. Cunștințele dobândite printr-o cercetare atentă a universului nu ar trebui în să intre în contradicției cu cunoștințele dobândite prin studierea Cuvântului.

Lumina înţelepciunii

Fiinţa umană dobândește de asemenea cunoştiinţe valide prin Lumina Înţelepciunii şi Priceperii adică folosind cunoştinţele transmise de-alungul storiei, din generație în generație și care reflectă experienţa de milenii a ființei umane.

Revelaţia specială este lumina care ne ajută să vedem acolo unde știința și experiența se împotmolesc. Revelaţia merge astfel dincolo de știință și experiență, nu împotriva lor. Atunci când apare însă o contradicţie între cunoştinţele dobândite prin Revelaţia Generală și Înțelepciune și cunoştinţele dobândite prin citirea şi studierea Cuvântul lui Dumnezeu, într-o atitudine rugativă şi smerită, suntem responsabili să ne re-examinăm mai atent motivațiile, procedurile şi concluziile și să re-examinăm până și modul în care citim şi interpretăm Cuvântul. În cazuri în care cnoștințele noastre nu se pot temporar armoniza, în materie de credință și morală, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne autoritatea finală.

Siguranța epistemologică maximă, deci se afă la intersecţia acestor trei spoturi de lumină.